1 din 4 femei pierde o sarcină

suntem o voce pentru subiectul tabu al pierderii de sarcină

oferim un spațiu de educație pe teme ca doliu, vindecare, acceptare

Acest proiect a început în septembrie 2021 ca un proiect artistic, educațional și social pe tema pierderii de sarcină. El a apărut din experiențe personale și dintr-o nevoie acută de a căuta alte mame cu povești similare și de a forma un altfel de ”acasă” alături de ele. Timp de un an am colecționat și am pus laolaltă poveștile femeilor care au experimentat acest tip de durere, de traumă. Poveștile primite au fost folosite ca sursă de inspirație pentru fotografii “metaforă”, imagini blânde care să însoțească privitorul de-a lungul lecturii unor dureri de multe ori ascunse.

20 de fotografii prezintă femei îmbrăcate în negru, cărora nu li se atribuie o identitate (astfel încât orice femeie să poată empatiza cu subiectul, pentru că din păcate se poate întâmpla oricui). Femeile țin în brațe, în dreptul pântecului, diverse flori, ca simbol al efemerității, al pierderii, al veșniciei. Fiecare din cele 20 de texte corespunde unei săptămâni de sarcină în care mamele respective au avut avort spontan, avort terapeutic sau au pierdut sarcina.

Expoziția va fi însoțită de o instalație audio și o proiecție video.

Expoziția va fi itinerată în mai multe orașe din țară, pentru început: Timișoara, București, Brașov, Cluj-Napoca și Oradea.

Brațele goale sunt o metaforă pentru clipa în care am realizat că sarcina care ne-a adus bucurie nu va rezulta în a ține la piept copilul mult așteptat.

„Am simțit pierdea mea în burtă și golul acela nu știu dacă va fi vreodată umplut, dar cred că brațele goale reflectă perfect lipsa, dorul, căldura și mirosul cu care asociem copiii noștri. ” Camelia,  co-fondator

„Fizic, după ce m-am întors din spital, mă dureau mâinile. Îi simțeam absența nu în burtă, ci în brațe. În brațele în care o visasem o viață întreagă. Ieșim cu brațele goale de vise și viitor când realizăm că nu îi putem naște vii.” Andreea, co-fondator

Poate ai avut o soră sau un frate despre care nu știi pentru că părinții tăi nu au putut să vorbească...

Poate ai în cercul de prieteni o persoană care suferă în tăcere...

Poate chiar colega ta de birou plânge când tu nu o vezi...

Nu știi cum să oferi consolare și sprijin?

Nu știi cum să te raportezi la doliu?

Nu știi cum să asculți și să empatizezi cu persoanele dragi care au pierdut o sarcină?

Camelia Popescu (Rangu)

artist vizual

Îmi place să spun povești în imagini. Sunt fotograf și activez ca freelancer în domeniul culturii și al educației ca manager de proiect în Asociația Sinaptica. În urma piederii fetiței mele, Dalia, am inițiat proiectul "Mame cu brațele goale"

Andreea Molocea

PhD., activistă

Activistă feministă, mama Matildei și a altor pui nenăscuți, m-am alăturat în 2021 Cameliei în proiect. Cred cu tărie că avem nevoie de discuții și proiecte pe tematica doliului, mai ales în contextul femeilor care pierd sarcini.

Oana Bajka

Coordonatoare grup de suport

Oamenii au nevoie să fie văzuți și auziți așa cum sunt ei cu adevărat iar misiunea mea este să creez spații în care ei își reamintesc de propria esență și capătă inspirație pentru a-și urma potențialul. Sunt mama a două fetițe, una aici și una acolo.

Copyright © 2022 Mame cu brațele goale